Demografie
În Japonia se află cea mai mare zonă urbană din lume. Conform statisticilor publicate de ONU, aglomerarea metropolitană din jurul capitalei nipone se află pe primul loc în lume ca număr de locuitori, începând din anii 1950, şi se preconizează că va ocupa acest loc şi în deceniile următoare. În anul 2005 zona metropolitană Tokyo avea aproximativ 35 de milioane de locuitori, depăşind zonele Ciudad de México şi New York, amândouă cu aproximativ 19 milioane de locuitori.
Religie
Templul budist Toshodaiji, parte a unui loc din patrimoniul cultural mondial UNESCO, în Nara.
Principalele religii din Japonia sunt Budismul şi Şintoismul. Totuşi, majoritatea japonezilor nu sunt adepţii unei singure religii, ci încorporează în viaţa lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii, într-un proces numit sincretism. Învăţăturile budiste şi şintoiste sunt adânc încorporate în viaţa zilnică din Japonia, deşi japonezii pot să nu îşi dea seama de acest lucru. În general, este dificil pentru cei necunoscători să separe religia "adevărată" japoneză de superstiţiile şi ritualurile de zi cu zi, iar majoritatea japonezilor nu îşi pun problema să le separe.
Educaţie
Sistemul educaţiei obligatorii a fost introdus în Japonia în anul 1872, ca rezultat al restaurării Meiji. Din 1947, educaţia obligatorie constă în şcoala primară şi gimnaziul, care durează 9 ani, (de la vârsta de 6 la 15 ani). Aproape toţi copiii îşi continuă educaţia la un liceu, care durează trei ani, iar 96% din absolvenţii de liceu merg mai departe la universitate, post liceale, şcoli de meserii sau alte instituţii de învăţământ. Limbă
Limba japoneză face parte din familia limbilor aglutinante şi reflectă structura ierahică a societăţii japoneze, cu forme verbale şi cuvinte specializate în vocabule care indică statutul social al vorbitorului sau ascultătorului. Lingviştii nu au căzut de acord dacă japoneza e o limbă altaică, o rudă a limbii coreene sau o limbă izolată.
Japoneza încorporează multe elemente străine. Sistemul japonez de scriere foloseşte caracterele chinezeşti kanji şi două seturi de silabare, pornind de la forme simplificate ale unor caractere chinezeşti. Deşi unele cuvinte sunt native, altele au fost împrumutate sau derivate din chineză. În perioada modernă, limba japoneză a împrumutat masiv cuvinte din mai multe limbi europene, din limba engleză, în special .
Cultura
O dansatoare tradiţională japoneză
Cultura japoneză a evoluat foarte mult de-a lungul secolelor de la forma ei originară, cultura Jomon la un hibrid contemporan, care combină influenţe din ţări din Asia, Europa şi America.
Iniţial, China şi Coreea au avut o influenţă puternică asupra dezvoltării culturii Yayoi începând cu anul 300 Î.H. şi culminând cu introducerea culturilor de orez, ceremonialului funerar, a olăritului, picturii, scrisului, poeziei, etichetei de curte, a limbii chineze scrise şi a budismului Mahayana până în secolul VII A.D.
În lunga ei eră medievală, Japonia şi-a dezvoltat o cultură unică, printr-o diversificare treptată a tuturor artelor (ikebana, origami, ukiyo-e), meşteşuguri (păpuşi, articole lăcuite, oale), dans tradiţional, teatrul (kabuki, Noh, bunraku, rakugo), tradiţii diverse (onsen, sentō, ceremonia ceaiului, arhitectură, grădini, săbii), şi bucătărie.
vezi şi articolul Festivaluri tradiţionale japoneze vezi şi articolul Literatura japoneză
Cultura modernă şi contemporană
Odată cu mijlocul secolului al XIX-lea au început să prevaleze influenţele vestice, cea americană devenind dominantă după cel de-al Doilea Război Mondial (1945). Aceste influenţe sunt vizibile în cultura populară japoneză contemporană, care combină influenţele asiatice, europene şi, începând cu 1950, americane. Deopotrivă, în ţară sau în străinătate, japonezii au cucerit recunoaşterea internaţională în domeniul modei, cinematografiei, literaturii, al programelor de televiziune, al jocurilor video sau pe computer, dar şi al muzicii.
Acasa 
Subiect: Societate 
Vin Iul 02, 2010 1:39 am
